În avion, există două tipuri de oameni: cei care ațipesc înainte să se stingă semnul de centură și cei care își țin respirația la fiecare sunet ciudat, ca și cum ar negocia direct cu motorul. Iar între ei, undeva la mijloc, stă o stewardesă cu zâmbet de manual, încercând să traducă panica în ceva ce seamănă a normalitate.
Locul 14B și teatrul mic al anxietății
Îl vezi imediat: pasagerul neliniștit. Își freacă palmele, se uită ba la geam, ba la aripă, ba la vecinul care molfăie liniștit covrigei. Începe să-și aranjeze centura din trei în trei minute, de parcă o prinde mai bine dacă o convinge. Stewardesa trece pe culoar și, în loc să vină cu replica aceea rece de tipul „totul e în regulă”, se oprește și îl întreabă omenește, cu voce joasă, de parcă ar vorbi cu cineva care are un secret.
Aici e frumusețea: în avion, întrebările simple sunt, de fapt, teste de calm. Ați mai zburat vreodată? sună a întrebare de politețe, dar e mai degrabă un fel de „pe ce scară a dezastrului suntem azi?”. Și tocmai de asta ne plac glume scurte cu stewardese: sunt rapide, se prind din prima și au fix genul ăla de confuzie care te face să râzi înainte să apuci să te simți vinovat. Bancurile cu stewardese merg bine când ai nevoie de o pauză mică, ca o înghițitură de apă între turbulențe.
Când „experiența” nu e chiar ce credea toată lumea
Pasagerul răspunde că da, a mai zburat. Stewardesa se luminează: bun, deci nu e prima dată, poate doar emoții. Dar apoi vine întrebarea următoare, perfect logică în lumea ei: cu ce tip de avion? În mintea ei, opțiunile sunt clare: Boeing, Airbus, poate vreun ATR care face zgomot ca un uscător de păr pus pe modul „furtună”. În mintea lui… ei bine, în mintea lui se deschide o ușă spre un alt univers, unul în care „zborul” înseamnă altceva.
„I’m not afraid of death; I just don’t want to be there when it happens.” — Woody Allen
Recunosc, eu în punctul ăsta am început să râd dinainte. Pentru că am văzut genul ăsta de om: calm în felul lui, dar total pe alt film. Un tip care îți spune „stai liniștit” și tu realizezi că el a fost liniștit și când i-a căzut semnalul la telefon în lift. Stewardesa, săraca, încă ținea conversația în parametri, ca un controlor de trafic care nu știe că la celălalt capăt e o dronă cu bandă izolatoare.
Replica aceea care aterizează direct în poantă
Și acum vine momentul în care tot ce părea o discuție terapeutică se transformă într-o mini-scenă de comedie, scurtă și curată. Stewardesa, cu multă înțelegere, întreabă: Ați mai zburat vreodată? El: Da… doamnă. Ea, profesionistă: Cu ce tip de avion? Iar el, sincer până la capăt și convins că ajută: Cu un generator de sudură.
Comentarii